Era un cocker spaniol, de fapt tot o fetiţă, grav bolnavă, cu tumori mamare, urechi infectate cu ariste, aproape oarbă, cu blana atât de îmbâcsită de păr şi scaieţi, încât urechile intraseră în putrefacţie. Am primit-o fără ezitare, am vindecat-o şi acum e un câine fericit care îşi duce demn suferinţele cronice. E Tina, căţelul care mişcă tot timpul codiţa, bucurându-se la vederea oricărui om şi care a uitat că un om fără suflet a condamnat-o să trăiască astfel. Acum, fiind deja la o vârstă venerabilă, se confruntă cu numeroase probleme de sănătate, însă încercăm s-o ajutăm în aşa fel încât să treacă mai uşor peste suferinţe.

   

După Tina, ne-am confruntat cu un caz la fel de greu, cel al unui motan călcat de o maşină, căruia i s-a amputat un picioruş din spate şi era cât pe ce să nu-i fie salvat nici al doilea.

A fost să fie bine însă şi Redy, căci despre el este vorba, a vrut să trăiască şi să devină mascota secretariatului, unde-şi petrece tot timpul dormind şi cerşind mângâieri până când oboseşte şi se culcă iar.

          

Pe Mona am adus-o fiindcă era complet dezorientată, atrasă de oameni, dar îngrozită de apropierea lor. I-au trebuit aceluiaşi agent de pază doi ani pentru a o îmblânzi, pentru a o face să uite de frica teribilă pe care i-o inspirau oamenii.

Pe Niki am descoperit-o într-o zi de Sfântul Nicolae tot în curtea şcolii. Era un pui mic, adorabil şi toată lumea a insistat să o păstrăm. Mica vulpiţă este o răsfăţată, blândă şi dornică să stea în preajma cuiva, ca toţi ceilalţi. A plecat să bucure sufletul mare al unui profesor din şcoală.

Pe cele şase pisicuţe le-am crescut de când s-au născut, căci mama lor a fost luată din stradă, sterilizată şi dată spre adopţie. Pe parcurs li s-au mai adăugat un frăţior şi o surioară. Pe ele, deşi sunt sterilizate, vaccinate, educate, nu le vrea nimeni.

 

Negruţu s-a „refugiat” în casa noastră din cauza unor căţei care-l necăjeau şi de care nu ştia cum să se apere, pentru că era mic şi ... de o blândeţe îngerească. Astăzi îşi petrece timpul mai mult pe calorifer sau în braţele celor care-l iubesc.

    

Pe Michi şi pe Nely le-am luat din braţele celui care voia să le arunce în stradă. Acum sunt mari, vioaie, năzdrăvane, au o mare ciudă pe măturile care le cad victimă una câte una, spre disperarea noastră a tuturor.

 

Alma a apărut împreună cu şase puişori, pe care un iubitor ne-a implorat să-i ţinem o perioadă scurtă de timp.

Din fericire, oameni cu suflet mare au adoptat cinci dintre puiuţi. Au rămas cu noi Alma, cea care preferă să stea la înălţime, dorind să-şi reia viaţa de hoinară, şi ... Bela, tovarăşa de năzdrăvănii a lui Niki, cărora nu le ajung 15000 de m de curte. Din fericire pentru ea, a fost adoptată tot de un profesor care o iubeşte şi o răsfaţă.

   Urmează o fetiţă roşcată, frumoasă, cuminte şi jucăuşă. Deşi a fost găsită tot pe marginea drumului împreună cu fratele ei Max şi cu surioara Lassie, mănâncă frumos la masă şi nu este mofturoasă. Are o singură problemă: vrea să se joace tot timpul.

Drumul lui în viaţă a început trist. Putea să sfârşească acolo, pe marginea drumului, unde a fost găsit, căci un om rău vrusese să-l înece. Fiind mic, flămând, bătut, ud de ploaie, jigărit de-a dreptul, nu credea că mai există pe lume şi oameni cu suflet mare, cărora să le fie milă de un biet căţel

Acum este voinic, blăniţa îi luceşte, nu este mofturos şi îi place mult să se joace. Culoarea albă i-a adus numele de Fulguleţ sau Piratul, cum a fost poreclit, în glumă, după ochiul pătat.

Are şi o prietenă, se numeşte Daisy.

Dolofana care urmează este Roza. Si ea a fost abandonată tot pe marginea drumului, iarna, împreună cu fratele ei Max şi surioara Lassie. Are o singură problemă: vrea şi ea să se joace tot timpul.

                                

Max demonstrează că, deşi este frate cu Roza, este plin de pete, dar şi de energie.Surioara Lassie este şi ea altfel.

Pufi a fost adusă de o fetiţă care a iubit-o nespus, a luat-o din stradă, dar, fiind nevoită să plece din ţară, nu a abandonat-o, ci a vrut s-o ştie pe mâini bune. Este blândă, plină de viaţă şi într-o continuă întrecere cu Lily

      Pe Rex l-au adus oameni cu suflet mare, care i-au îngrijit piciorul rupt şi au înţeles că locul lui nu este în stradă. Acum este vajnicul apărător al curţii celor care le-au adoptat, semnalându-le orice prezenţă străină şi, mai ales apropierea ambulanţelor

Roni- Sunt un căţel tare cuminţel!

În plus, sunt şi foarte arătos.

Am cizmuliţe asortate,

La fel ca boticul colorate.

O doamnă doctor m-a găsit

Şi-o perioadă chiar m-a îngrijit.

Dar fiindcă prea mulţi câini în curte-avea,

Ea m-a adus la şcoala din vecinătatea sa.

Acum eu caut un nou stăpân

Pe care să-l iubesc ca pe-un prieten bun.

Negrilă este o pisicuţă sfioasă, blândă, poate puţin fricoasă, care, în schimb, poate oferi multă iubire!

Motanul Gălbiorul, este şi el blând, iubitor şi jucăuş şi i-ar place foarte mult să îşi găsească un stăpân!

       Dani, ne-a înduioşat, după ce imaginea sa a apărut la televiziune, fiind prezentat ca un câine care îşi aşteaptă moartea, alături de alţi câini dintr-un adăpost, extrem de slab şi deprimat. Acum, şi-a recăpătat pofta de viaţă şi ,,zâmbetul”.

Rocky are, la rândul lui, o poveste impresionantă, fiind hrănit de o bătrânică, în apropierea blocului în care locuia. Vecinii l-au alungat cu o bătaie cumplită, însă doamna nu s-a lăsat, a plecat în căutarea lui, l-a găsit şi ne-a rugat să-l adăpostim, ea hrănindu-l zilnic, pentru că nu accepta hrana de la altcineva. Într-o zi, bătrâna nu a mai venit şi am aflat că s-a ridicat la ceruri, lăsându-l pe Rocky exclusiv în grija noastră ... el încă o aşteaptă.

Riga, o căţeluşă jucăuşă cu siguranţă şi-ar dori şi ea o curte unde să poată alerga şi pe care să o apere, în caz de nevoie.

Frăţiorii de mai sus, au poposit o vreme la noi, unde au găsit iubire, hrană şi îngrijire medicală, apoi au fost oferiţi spre adopţie unor familii doritoare să primească noi membri.

 

Pisicuţa de mai sus a avut parte de o soartă mai bună, fiind găzduită şi îngrijită de noi, apoi oferită spre adopţie unei familii al cărui copil şi-a găsit astfel un excelent tovarăş de joacă şi un bun prieten.

 Şi povestea animalelor abandonate, bătute, bolnave, nemâncate, pe care oamenii nu le vor, e, se pare, fără sfârşit şi fără speranţă, căci adăposturile din judeţul Timiş sunt asemenea lagărelor de concentrare.

 Asociaţia TINA ŞI REDY, vrea să ofere altceva, să creeze condiţii decente de viaţă micilor necuvântătoare, atât de darnice în afecţiune, recunoştinţă, dar care primesc, cel mult, câte o porţie de mâncare de la oameni buni. Evident că au nevoie de mult mai multe şi dorim ca aceiaşi oameni buni să ne ajute, pentru a ne pune în practică planul.

Oricum, obiectivele asociaţiei, prezentate în statut, spun totul.